Ruga la judecata.

La poarta inchinarii vin,
Si stau cu capul meu plecat,
La domnul meu sa ma inchin,
Sa-mi recunosc al meu pacat.

Cind am ajuns la poarta lui,
Nu-ti trebuie nici o avere.
Si-n fata portii Domnului,
Nu mai aveam nici o putere.

M-am inmuiat de la genunchi, 
Si am cazut in fata lui,
Nu mai aveam nici un cuvint, 
Sa-l spun in fata Domnului.

Si am simtit, cum eu vorbeam, 
Cu domnul dumnezeu, in mine,
La intrebari ii raspunde-am,
Fara sa scot vorbe divine.

Eram doar eu, si domnul sfint,
La judecata de apoi,
Se auzea al sau cuvint,
Si judecata era-ntoi.

Imi spun pacatul, Domnul meu,
Ca nu am sufletul curat,
Eu am gresit , si-mi este greu,
In drumul meu adevarat.

La drum de capat am ajuns,
Si-m este somn si vreau sa dorm,
Cu mirul sfint eu am fost uns,
Si m-am culcat in al meu somn.