Cantec de privighetoare.

Canta azi privighetoarea,
Dragostea ce si-o doreste,
De rasuna-n codru zarea,
Pentru mirele ca veste.

Se aduna toti s-o vada,
Cand ecoul ei pluteste,
Printre flori, si prin livada,
Mirele in zbor soseste.

Nu se-ascunde sa-i arate,
Cat de mult el o iubeste,
Ii rosetea vorbe curate,
Ce din suflet izvoraste.

II canta dragostea lui,
In cuvinte de iubire,
Printre floarea codrului,
O iubea in fericire.

Nu vroia ca sa cunoasca,
Alt cant de privighetoare,
Vroia doar sa o iubesca,
Si sa-i puna-n par o floare.

Au zburat din codrul verde,
Sus in stele si in luna,
Unde nimeni nu ii vede,
Cand isi pun pe cap cununa.

Sau iubit cum na mai fost,
Si-au cantat iubirea toata,
Dragostea le-a fost un rost,
Sus in noapte-adevarata.

Te iubesc cu-adevarat,
Niciodata n-am sa uit,
Cantecul ce l-ai cantat,
Pentru mine l-ai stiut.