sâmbătă, 29 septembrie 2012

PENTRU UN SUFLET NUMIT IUBIRE.



PENTRU UN SUFLET, NUMIT IUBIRE.


E noapte, si visele intarzie sa apara, imi galopeaza mintea ca o herghelie de cai in libertatea lor, fugind spre un taram necunoascut numit libertate. Ma cobor in taina scrisului, si incet incep sa derulez , ceea ce sufletul meu asteapta, de ceva timp. Esti un suflet, si te numesc frumoasa mea taina cu care ma impreunez atunci cand imi doresc sa patrund in iubirea noastra adevarata, sper sa intelegi tot ce iti voi aseza din lumea viselor pierdute, si sa ramai acel suflet minunat pe care il stiam. E adevarat, ca fara tine nu pot exista, e adevarat, ca fara tine nu pot avea iubirea si nu as putea patrunde in taina ei, acum inchide ochii si deschide poarta inimii tale, priveste spre mine prin poarta inimii , dar cu chipul inimii tale, numai asa vei putea sa patrunzi cu adevarat in sufletul meu, care te pastreaza inca la loc de cinste. Ce frumos este inca ca iti scriu ca te iubesc, ce frumos poate fi cuvintele, dar si faptele, fiindca cuvantul fara fapta nu poate exista cu adevarat, si atunci , voi patrunde in taina iubirii noastre sa pot comunica cu tine, incerc sa nu vad intunericul ce este in jurul meu, si sa il trec cu vederea, cu toate ca se baga in fata ochilor mei ca o privire naucitoare ce nu ma poate slabi din ochi, imi acopera privirea si iubirea ce mi-a mai ramas pentru tine.
Candva cautam sa te mangaii, si chiar reuseam sa te aduc in frumusetea alintului meu, acum doar privesc spre goana unui trecut ce se anunta din nou un rasarit unde luna deja si-a ascuns fata, si doar soarele se intrezareste la orizont, nu se vede nici o stea ce ar putea anunta o noapte albastra in care candelabrul noptii ar lumina si mai tare trecerea lunii in goana ei. Am revenit cu gandurile mele ce duc doar spre tine, simt o lacrima ce imi curge pe obraz, dar nu stiu unde se va duce, simt ca se opreste si sta in loc ca un munte ce asteapta un rasarit sa ii incalzeasca crestele inghetate de curentii reci ai iernii. Nimic nu o poate potoli, doar sufletul o simte cum sa oprit pe obrazul meu , sufeltul nu are nevoie de lacrimi, el are nevoie sa simta bunatatea cu care pot sa ma opresc asupra ta, am acea bunatate, nu este departe de mine, vreau sa construiesc cu ea un rasarit in care soarele sa rasara doar pentru noi, in destinul nostru nu este loc de doua iubiri, el asa a fost oferit si dat sa cuprinda doar iubirea noastra cu care sa ne hranim sufletele si sa ne incalzim inimile, candva spuneam: ,,CUM MUNTII NU SE POT CANTARI, TOT ASA DRAGOSTEA, IUBIREA, INIMA SI SUFLETUL NU SE POT CANTARII SAU VINE,, acum vin si intaresc , dar si mai adaug ca, ,, SUFLETUL OFERA IUBIREA SI DRAGOSTEA, DAR NU LE VINDE PE BANI,, nimic nu poate comvinge un suflet sa vanda ceea ce el detine ca pe o comoara de pret in chipul sau.
Candva, iti spuneam frumoasa mea, si iubirea mea, fiindca esti un suflet, acum iti spun tot asa fiindca nu mi-am schimbat gandurile, sau mai amestecat in goana destinului, dar le-am sortat si cu ajutorul sufletului meu, le-am stivuit in biblioteca destinului meu, de unde si tu faci parte, esti sufletul pe care il strig, si ii cant cantecul din copitele cailor ce este dus spre tine sa il asculti din ropotul lor, nu am batut caii, ei sunt caii ce sufletul meu ia trimis in goana la tine ca tu sa il auzi, ingerii trag clopotele destinului in poarta imflorita de unde iubirea noastra a pornit spre noi, doar tu suflete mai stai si astepti sa vina melodia clopotelor din care porneste cantecul nostru, si el incepe usor, usor sa apara ca un ecou de glas de inger amestecat cu linistea din ingeri, ce incepe cam asa: ,, tu sufletul meu, esti frumoasa mea si zana mea, esti vuietul ce ma anunta ca ai venit in iubirea noastra, esti acea pasare care in zborul tau , semeni peste chipul inimii mele florile iubirii adevarate, si lasi ploaia ochilor inimii, sa astearna acea iubire cu care te voi iubi dar si cu care te-am iubit in noaptea in care ai fost cu adevarat mireasa ingerilor.
Ai coborat in adancul rasaritului din mine, si acolo te-ai ancorat de iubirea pe care ai gasit-o si care iti apartine, ai gasit locul pe care l-ai cautat o viata prin portile destinului tau, un destin ce duce in toate directiile , dar care este vegheat de un singur suflet, si acela, este sufletul tau pereche.
Din dragostea si din iubirea mea, ti-am construit o noua casuta, o casuta in care peretii sunt imbracati cu florile iubirii, si lumina ei se revarsa din alintul pe care il am pentru tine si cu care te imbrac cu el, geamurile ei, sunt ochii sufletului meu, care te privesc ca o stea in lumina ta maiastra, usa ei este cea a inimii mele care sta deschisa numai pentru tine, si ea nu are lacate, este lasata deschisa zi si noapte doar pentru tine sufletul meu, oricand vei dori sa intri in ea, atunci lumina se va aprinde singura si vei gasi puterea sa o faci fiindca iti doresti iubirea mea care este asezata in patul cu asternutul plin de rozele iubirii, mirosul petalelor din ninsoarea iubirii noastre iti vor parfuma inima si sufletul cu care vei patrunde in iubirea si dragostea singurei tale casute ce te asteapta.
Imi adun caii destinului meu, si ii hranesc cu chipul tau, fiindca in goana lor vor sti unde sa gaseasca frumosul tau chip, si sa il aduca in chipul sufletului meu.
Ma aplec spre tine, si iti soptesc doar cateva cuvinte, MELC , MELC, COTOBELC, si asta ar trebuii sa-ti spuna ca iubirea este in rasaritul ce nu va apune niciodata, si noi vom face parte din el, fiindca doar sufletele noastre l-au construit pentru noi, si doar pentru iubirea si dragostea noastra.,, CAND NU GASESTI PUTEREA SA DECIZI, LASA INIMA SA CITEASCA IN LOCUL TAU, SI SUFLETUL ITI VA EXPLICA TOTUL,,.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu