Am venit în prag de seară să te prind să nu adormi,
să-ți dau flori de primăvară care le-am cules din pomi,
am vanit la buza nopții, și la luna de aramă,
să îi fur din marea vrajă, chipul ei pus în năframă.
Căci nu vreau să laș să treacă, noaptea fără să-ți șoptesc,
ascultând a ta vioară, și să-ți spun că te iubesc,
chiar dacă ar fi să mor, aș da cerului să bea,
din nectarul zelilor și-aș venii la poarta ta.
Aș cuprinde lin vioară și i-aș pune pe arcuș,
o cetate de iubire, de la îngerii de sus,
și în poarta ei m-aș pune, și în brațe te-aș lua,
să te duc în așternut, să te fac mireasa mea.
Ești atâta de frumoasă ca un soare-n răsărit,
și din roua lui de stele te-ai născut și ai venit,
ai adus cu tine marea ce se-ascunde între maluri,
plaja ei cu pașii tăi curge-adesea printre valuri.
Am furat din apa mării toate perlele din ea,
cu argintul de pe ele, ți-am vopsit iubirea mea,
m-am ascuns în prag de seară în odaia ta frumoasă,
te-am privit cum dormi agale, ca un flutur de matasa.
Știi, ești zâna care vine să te-ascunzi în visul meu,
eu te prind atunci frumoasă , și iubit îți sunt doar eu,
nu te laș să pleci din vis, doar atunci în răsărit,
când vioara îți mai cântă ochii care te-au iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu