Iubita mea, eu vreau să te iubesc în noaptea asta pură,
vreau azi cu tine să vorbesc, căci am sărutul tău pe gură,
îl simt pe gura mea cum n-am simțit nimic vreodată,
și în cămașa nopții sfinte mai vreau să mă săruți odată.
Mai vreau s-ating doar sânii tăi , și să mă lași că îmi doresc,
când plânge noaptea-n peruzea atunci cu tine să vorbesc,
să te iubesc atât de mult cum nici în vis nu ai visat,
că niciodată n-am să uit când ai venit și ți-am cântat.
Era un drum din răsărit și tu veneai pe el divină,
acolo noi ne-am întâlnit când te-ai oprit ca o felină,
mă așteptai și tot priveai cu ochii tăi în depărtare,
să vezi de vin și dacă strig ca o petală de pe soare.
Și am venit și mă priveai când m-am întins să te sărut,
erai frumoasă și zâmbeai ca o fecioară-n așternut,
m-ai întrebat dacă te plac și dacă ochii tăi mă fură,
m-am dus spre gura ta duios cu un sărut atins pe gură.
M-ai tot privit și-ai lăcrimat și-o lacrimă ți-a curs pe față,
mi-ai spus că-n suflet ți-am intrat ca firul lin încet de ață,
te-am luat cu mine și ne-am dus în primul vis adevărat,
pe coama nopții te-am iubit când noapte-aplans și a oftat.
Și-acurs izvoare de iubire și lun-aplans în geam bătând,
că i-am furat lumina vie și-am dus-o iar la noi în gând,
și ne-am lăsat încet pe pernă, și am intrat încet în vis,
i-am spus la lună să tot plece că este soare-n paradis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu