luni, 3 decembrie 2012

DESTINUL ZEILOR.





 Iubirea mea îți va fi zeu,
 dragostea mea polenul,
 în cer îl ai pe Dumnezeu,
 și în altar din dom îndemnul.

 Îmi ești c-a luna de aramă,
 când mă gândesc să te iubesc,
 atunci când sufletul te cheamă,
 numai la tine mă opresc.

 Îmi ești c-a marea care cântă,
 când  valurile ce-o alină,
 o fac mireasa de la nuntă,
 ce strălucește în lumină.

 Îmi ești petala de pe gură,
 ce o ascund într-un sărut
 și fulgul meu ce tot mă fură
 când te iubesc în așternut.

 Îmi ești ca un parfum divin,
 și te păstrez să nu te pierd,
 te pun în cupa mea de vin,
 și cu iubirea te dezmierd.

 Îmi ești icoană de pe mir
 în care arzi ca lumânarea,
 ascunsă doar în trandafir,
 în vis când te sărută marea.

 Îmi ești că seva care curge
 și mă îmbată când o beau,
 și mirul sfânt care mă unge,
 din hrana zeilor ce-o dau.

 Acum să-ți spun să mă-nțelegi
 că nici o clipă nu e dată,
 dar trebuie să o veghezi,
 cum este gura sărutată.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu