Stau închis în casă cu lumina stinsă,
candela-i pe masă în altar aprinsă,
ți-am luat păcatul și pe cruce-l duc,
pan la Dumnezeu scările le urc.
Știi că te iubesc și las să-ți vorbească
luna în cascadă să te cucerească,
apa când suspină în izvorul rece
curge-așa lumina peste tine trece.
Murmura frumoasă gura când vorbești,
peste zarea mare ca nălucă treci,
și rămâi că umbra-n apa curgătoare,
ca o plajă ninsă ce se-ascunde-n mare.
Palmă mea te-atinge ca un fulg de nea
în sclipiri de stele și de catifea,
și sărutul meu buzele îți cântă
când pe pieptul tău inima ți-ascultă.
Te arăți în zi ca boboc de floare,
și te-aștept să vii ca cocoru-n zare,
când atinge cerul cu aripa sa,
suspină eterul de iubirea ta.
Curge-acum lumina ca un fir de aur
peste părul tău curg cununi de laur,
și lucesc în soare ochii tăi fecioară,
cum izvorul dulce curge in vioară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu