Hai vin-o acum să te-ncalzesti
când focul arde-n sobă,
mai spune-mi dacă mă iubești,
când doarme noaptea-n robă.
În brațe vreau să te privesc,
căci bate vântu-afară,
îți mângâi chipul și-ți vorbesc,
ascunși în prag de seară.
E cald, tu simți cum te dezmerd?
când timpul se ascunde,
privesc spre tine și te pierd,
căci dorul mă pătrunde.
Hai, vin-o-n geam să ne uităm,
căci noaptea-ncet se lasă,
și-aș vrea pe coama ei să stăm
cu îngerii la masă.
De sus din coamă să privim,
cum norii plâng pământul,
a-s vrea doi fulgi să devenim,
când zboară-n noapte vântul.
Dar uite geamul a-nghetat,
Cu flori ce-au curs cristale,
și albul lor s-a tot lăsat,
ca stelele în mare.
Ce chip frumos de stea tu ai?
ca zânele frumoase,
ca îngerii ce plâng în rai,
cu lacrimi de mătase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu