Nu se mai aude unde dorm castanii,
pe aleea goala parcul e-n tacere,
te-am iubit odata dar trecura anii,
si-au ramas tacute unele mistere.
Cand erai in brate, buzele aprinse
imi cereau sarutul pe dulceata lor,
te doream in noapte, in iubiri nestinse,
tu-mi erai iubirea-n noptile de-amor.
Vantul mai colinda parcul de castani,
ca ramas pustie lumea din iubire,
si coroana lor a crescut in ani,
si-acum iar se scalda-n marea vijelie.
Cine e de vina ca venit tacerea?
si s-a asternut iar pe chipul nostru,
plange si suspina toata mangaierea,
dar e vina noastra ca i-am pus capastru.
Sunt acum in parc pe aleea noastra,
si privesc castanii care au crescut,
mai doresc sa vina noaptea cea albastra,
sa mai bata iar in geamul tau tacut.
Am cuprins azi cerul si te-am scris pe el,
TE IUBESC , chiar daca timpul a trecut,
norii curg agale noaptea prin inel,
azi se-arata-n soare chipul tau nascut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu