cu tine am căzut în vis,
când a venit pe noi șoptite
iubirile din paradis.
Când a căzut a ta petală
pe tronul nopții de arginți,
erai frumoasă și reală
cum e iubirea între sfinți.
Și te-am văzut în băi de stele
în lacrima lui Dumnezeu,
erai lumina dintre ele
pe care o iubeam doar eu.
Castele pline de iubire
în dragoste au tot căzut,
era atâta fericire
cu noi ascunsă-n așternut.
Și noaptea a tăcut divină
când ne privea ca o nălucă,
era frumoasă luna plină
și ochii tăi ce iar se culcă.
Tot murmurai pe-atale buze
dulceața din sărutul meu,
ca mare-ascunsă în meduze
ce luneca pe valul tău.
Și a-nceput ziua să vină
cu ploi de raze în cascadă,
cum marea plină de lumină
zbură spre tine să te vadă.
Și trupurile au tăcut
când liniștea a adormit,
era sărutul meu trecut
ce peste tine a venit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu