marți, 9 aprilie 2013

IUBIRE SI RAZBOI.




 
 Se-aude un ropot când caii stropesc
 pamntul în praf de copite,
 prin suliti și săbii în soare lucesc
 osteni în armuri găurite.
 
 În  salve de tun ce se-aud de pe dealuri
 ghiulele curg peste oastea nebună,
 și moartea începe să curgă în valuri
 când oștile-n luptă încep să apună,
 
 Prin ceată și fum cerul a adormit
 și soarele nu mai lucește,
 pământul de sânge a încolțit
 când moartea în luptă lovește.
 
 Doar caiii se-aud cum nechează în iad
 și săbiile zac  prin osteni adormite,
 prin lupta nebună încep ca să cad,
 cadavre în suliti și săbii lovite.
 
 Durerea începe să strige și ea
 prin moartea ce nu se oprește,
 ea mușcă din trupuri ca o cățea
 și nu iartă atunci când lovește.
 
 Se-aude un trup ce-si cere-ndurare
 și strigă spre cer cu credință,
 la domnul divin își cere iertare
 și-n lacrimi înghite din nou umilință.
 
 Încet, din ceața de fum se zărește
 un soare de sânge ce vrea să apună,
 și-atunci peste trupuri tăcerea lovește
 cum marea pe valuri încet se adună.
 
 Se vede cum câinii apucă din trupuri
 și carnea o sfâșie în haită din ele,
 cum mierea e supta de trântori în stupuri
 așa le e carnea în sânge plăcere.
 
 Și noaptea se lasă când moartea domnește
 pe câmpul de luptă ce zace în sânge,
 coboară un înger și-atunci el iubește
 un suflet în lacrimi ce soarta își plânge.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu