Mai lasă-ţi noapte podul luminat,
şi nu-ţi ascunde haina ta de stele,
căci caii tăi în tine-au nechezat
când cu copita au lovit prin ele.
Şi în galop, ei ţi-au băut fântâna,
şi lacul plin din tine a secat,
mai şuiera prin codrul tău furtuna
şi vărsătorul plânge ne-ncetat.
În ochii tăi pândeşte o fecioară
ca luna să se-aşeze pe balanţă,
un capricorn îţi cântă iar pe seară
doar o iubire, în propia romanţă.
Şi tu frumoasă, cum te ştiu că eşti,
te laşi iubită de săgetător,
şi racu-n vis îţi scrie iar povesti
când scorpionul e nemuritor.
Un taur fuge printre stele-aprins
când gemenii îţi fură bogăţia,
luceafărul din tine nu s-a stins
şi leul îţi aprinde iar câmpia.
Şi doar în tine se mai scriu povesti,
când visul tău rămâne moştenire,
sunt aştri tăi pe care îi iubeşti
şi câmpul tău răsună de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu