Când noaptea te-a visat copil,
erai în gânduri rătăcită,
şi ţi-am venit în vis tiptil
cu marea ce mi-a fost iubită.
Aveai un chip aşa frumos
ca un luceafăr prins de lună,
şi-n leagănul ce tu l-ai tors
a curs iubirea în cunună.
Păşesc în fiecare noapte
şi stau la pândă în apus,
să prind doar visul tău ce poate
să-mi fure inima iar sus.
E gândul care nu mă lasă
când liniştea mi-o răscoleşte,
şi printre îngeri mă apasă
când sufletul îmi clocoteşte.
Nimic nu poate să mă facă
să te omor cu dragostea,
dar trebuie acum să-ti placă
că fug în noapte după ea.
Şi vreau s-o pun într-un sărut
să fac parfumul tău din ea,
şi când coborî în aşternut
să te iubesc prinţesa mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu