Treceam cu gândul să te văd
şi ochii mei să te privească,
mă întorceam să mai revăd
iubirea ta cea îngerească.
şi drumul tău i-aşa de lung
doar când sărutul vrea s-ajungă,
se-ascund şi stelele în crâng
şi ochii tăi încep să plângă.
şi eu m-apropii lin, încet
de gură ta ca o nălucă,
şi îţi şoptesc că te aştept
atunci când luna iar se culcă.
Îmi eşti ca îngeru-n altar
şi te iubesc ca o fecioară,
de asta vin la tine iar
să ne iubim în prag de seară.
Te ştiu departe şi mi-e greu
şi gândul strigă după tine,
mereu m-apucă dorul tău
şi noapte-ambrate-adormi cu mine.
Atât de mult te-mbrătisez
că toată noaptea e geloasă
cu ţine-n astre mă visez
ce stalucesc pe mare-abastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu