luni, 30 decembrie 2013

CHEMAREA VISELOR


Ninsori de vise au căzut
pe noaptea cea albastră,
şi printre stele te-au văzut
frumoasă şi măiastră.

Erai în treacăt să le vezi
s-alegi un vis anume,
eu mă rugăm să nu te pierzi
când calci pe-a mele urme.

Şi mă rugam să vii încet
pe raze de aramă,
c-acolo-n noapte te aştept
când visele ne cheamă.

Mă întrebam în gândul meu
de eşti doar o nălucă,
sau înger de la Dumnezeu
ce către cer se urcă.

De câte ori te mângâiam
simţeam că-mi eşti aproape,
şi lângă tine mă topeam
ca luna lin pe ape.

Dar printre ramuri ce plutesc
pe valuri de lumină,
te-aştept să vii să te iubesc
sub cer pe lună plină

IMI ADUC AMINTE

Îmi aduc aminte de durerea mea
dar acum în ziduri s-a închis,
chiar de-i linişte şi  tăcerea-i grea
noaptea printre stele s-a aprins.

Am deschis o poartă către tine
lăsând inima şi sufletul în ea,
am rămas pustiu şi sărac în mine
şi-acum încă caut fericirea ta.

Mă ascund tăcut, printre amintiri
răscolind în vise să te regăsesc,
mă întorc la tine-n marile iubiri
şi-apoi fericită vreau să te iubesc.

De ce plânge luna cu argint de stele
când iubirea mea nu te părăseşte?
de ce ochii tăi urcă printre ele
să adoarmă-n visul care ne uneşte?

Acum stau tăcut şi te-aştept să vii
ca un fulg de puf, mic de păpădie,
ce se-nvarte liber iara prin câmpii
când se culcă noaptea şi în vis adie.

Four Seasons Hotel George V Paris

vineri, 27 decembrie 2013

IUBIRE SI CAINTA

În ochii tăi nu a mai plâns vioara
şi te aştept la mine să revii,
să îţi aduc în tine primăvara
şi macii de sub soare din câmpii.

E  chipul tău în flori îmbălsămat
când gura ta miroase-a trandafir,
cu zâmbetul frumos înmiresmat
iubirea curge-n tine ca un fir.

Ţi-am pus în lacrimi mir şi busuioc
şi te-am lăsat sub soare adormită,
ca un rubin ce-şi caută noroc
în marea de cristale liniştită.

Te-am dus în zarea din amurg
şi am lăsat vioara să-ţi vorbească,
să te ascund în stele care curg
şi peste tine-n vis să se oprească.

Ce aş putea apoi să îmi doresc
când eu te văd frumoasă, fericită?
cu tine pot mereu să mai iubesc
o stea din galaxia adormită.

Acest poem e dragoste divină
ce s-a născut din stele şi dorinţă,
în noi se spală sufletul de vină
când rugăciunea-i spusă cu credinţă.

joi, 26 decembrie 2013

CE VREA UN SUFLET DE LA OM


Ce vrea un suflet de la om
când imina îi e pustie?
când visele îi plâng în somn
furate de a lui mânie.

De ce credinţa i-a murit
şi doar mândria şi-o arată?
mereu şi noaptea i-a vorbit
despre cetatea ei curată.

El nici acum n-a înţeles
că doar ISSUS i-a luat păcatul,
chiar de pe cruce la ales
când a călcat să facă altul.

Nu poţi să îl numeşti fiinţă
când cu minciună se hrăneşte,
nu vrea să ceară în căinţă
iubirea celui cel iubeşte.

Şi totuşi omul s-a născut
cu traista plină de păcate,
şi-n ura oarbă a zăcut
cărând o cruce către moarte.

Ar vrea să fie împărat
mâncând în foamea lui nebună,
credinţa care l-a cărat
prin uragane şi furtună.

O STEA DINTR-UN VIS



O iubire ţi-am scris 
sub o stea dintr-un vis,
şi în ochi te-am privit înc-odată.

Ţi-am lăsat un sărut
până ce n-am ştiut,
că iubirea e-n tine curată.

Eu mereu te-am dorit
chiar de aş fi murit,
să te am lângă mine aproape.

Sub o stea te-am ascuns
şi apoi am pătruns,
cu sărutul adus de departe.

Eu mereu am căzut
şi apoi am zăcut,
ameţit de iubirea nebună.

Şi apoi ţi-am cântat
cu-al meu suflet curat,
ca vioara frumoasă pe strună.

Eşti doar înger divin
printre aştri când vin,
eu te văd ca o stea fermecată.

Şi apoi te zăresc
când cu tine vorbesc,
şi în suflet te-ascund înc-odată.

duminică, 22 decembrie 2013

MIELUL DOMNULUI


Un prunc în iesle s-a născut
cu steaua lui ce luminează cerul,
şi Duhul sfânt coboară-ncet tăcut
când îngerii cutreieră eterul.

Căci Dumnezeu a dat pe filul sau
să ne aducă nouă mântuirea,
el va muri pentru păcatul meu
prin moarte ne aduce nemurirea.

Prin trupul sfânt Maria i-a dat viaţă
şi steaua lui îl umple de lumină,
când Duhul lin coboară pe-a sa faţă
doar îngerii la dânsul se închină.

Iordanul curge liniştit la vale
pe piatră tare ce doarme şlefuită,
el îl aşteaptă doar pe ISSUS în cale
să îl boteze cu apa s-a sfinţită.

Golgota plânge, ziua-ntunecată
când paşii săi pe cruce vor ajunge,
şi cuiele cu palmele aşteaptă
durerea care curge pe-a lui sânge.

Doar Dumnezeu iubeşte lumea asta
căci fiul plânge astăzi răstignit,
dar moartea nu i-a fost pedeapsa
căci pentru noi pe lume a venit.

joi, 19 decembrie 2013

DUREREA DESTINULUI 2

Cum pot să fiu acum cinstit
când mi-au furat pâinea din vatră?
aşa sărac eu am muncit
orfan de mamă şi de tată.

Cum a-ş putea să mulţumesc
lui Dumnezeu că calc pământul?
în suflet ştiu că mai găsesc
lumina lui şi legământul.

Trăiesc şi eu ca voi în ţară
aşa flamand şi necăjit,
dar din altar m-au scos afară
la domnu-n lacrimi am fugit.

M-am dus să-i spun că toţi mă-njură
şi printre lacrimi îi privesc,
dar nu mă uit la ei cu ură
şi doamne, vreau să îi iubesc.

Nu am cu mine nici un frate
eu m-am născut să fiu pribeag,
cu crucea mea ce-o duc în spate
în sărăcie-adânc mă bag.

De ce sunt răi şi nu mă lasă
când ştiu că sunt aşa sărac?
nu le-am furat nimic din casă
şi rău la nimeni eu nu fac.

Cerşesc mereu un colţ de pâine
şi n-aş putea să îi urăsc,
dar ei mă strigă ca un câine
şi-apoi cu piatra mă lovesc.

Dar milă am doar de la tine
căci tu îmi dai iubirea ta,
tu nu mă strigi ca pe un câine
şi m-ai făcut pe cer o stea.

miercuri, 18 decembrie 2013

TE-ASTEPT


Un strop de mir coboară-ncet
pe fruntea ta fecioară,
iar eu cu ochii mei te-aştept
sub cer în prag de seară.

Tu să te laşi în gândul tău
ca vântul ce adie,
c-acolo sunt ascuns şi eu
cu inima pustie.

În paşii tăi să nu te-opreşti
să nu priveşti în urmă,
ascuns sub stele mă găseşti
ca mielul fără turmă.

Sunt singur, trist şi mă gândesc
în gândurile mele,
acolo ştiu că te găsesc
cu luna între stele.

Sunt ochii tăi ce ard în vis
şi mă pătrund adânc,
citind în suflet ce ţi-am scris
când nu puteam să plâng.

Hai vin-o chipul meu frumos
că-mi este dor de tine,
în amintiri eu te descos
în nopţile senine.

Şi când va fi ca să ajungi
curată cum e marea,
să nu te-ascunşi şi-apoi să plângi
căci plânge iarăşi zarea.

Şi cerul va cădea în ploi
lăsând pe noi să cadă,
iubire-ascunsă în noroi
prin inimi să o vadă.

luni, 9 decembrie 2013

DUREREA DESTINULUI


Eu m-am născut copil sărac
cerşind un colţ de pâine-amară,
în lacrimi plâng şi-n noapte tac
când dorm sub cerul de afară.

M-am tot rugat la Dumnezeu
când ştiu că moşul vrea să vină,
să dorm adânc în somnul meu
să mă trezesc cu el la cină.

Nu vreau decât să îl privesc
să-i spun în faţă ce mă doare
în şoaptă vreau să îi vorbesc
de-a mea dorinţă arzătoare.

Aş vrea să-l pun la masă mea
şi să-l hrănesc cu-n colţ de pâine,
chiar de-s sărac şi viaţa-i grea
trăiesc cum pot ,ca un biet câine.

Privesc la geamuri cum se-aprind
steluţe-n brazi, fermecătoare,
şi în lumina lor cuprind
mantaua nopţii sclipitoare.

Dar sunt în zdrenţe îmbrăcat
şi când colind la orice casă,
de toţi atunci eu sunt spurcat
prin noaptea rece ce se lasă.

Ce pot să fac, aşa sunt eu
căci m-am născut în sărăcie
privesc spre cer la Dumnezeu
să mă trimiată-n veşnicie.

Căci sunt scuipat şi alungat
şi toţi îmi spun că-s păduchios,
dar sunt în suflet mai bogat
chiar dacă dorm mereu pe jos.