dar acum în ziduri s-a închis,
chiar de-i linişte şi tăcerea-i grea
noaptea printre stele s-a aprins.
Am deschis o poartă către tine
lăsând inima şi sufletul în ea,
am rămas pustiu şi sărac în mine
şi-acum încă caut fericirea ta.
Mă ascund tăcut, printre amintiri
răscolind în vise să te regăsesc,
mă întorc la tine-n marile iubiri
şi-apoi fericită vreau să te iubesc.
De ce plânge luna cu argint de stele
când iubirea mea nu te părăseşte?
de ce ochii tăi urcă printre ele
să adoarmă-n visul care ne uneşte?
Acum stau tăcut şi te-aştept să vii
ca un fulg de puf, mic de păpădie,
ce se-nvarte liber iara prin câmpii
când se culcă noaptea şi în vis adie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu