căci vreau să pun pe cerul tău
iubirea mea şi-a mele şoapte
să îţi vorbească-n locul meu.
Mereu să-mi laşi lumin-aprinsă,
să nu mă pierd pe marea ta
când vreau să fug pe-aramă-ntinsă,
tu să mă duci la steaua mea.
Eu nu te-am fugărit vreodată
sau ţi-am furat ceva din vis,
romanţa ta n-a fost uitată
când eu poemul tău l-am scris.
Tu să mă laşi să-mi plimb iubirea
prin crângul tău cel liniştit,
unde doar eu şi fericirea,
în lacrimi albe te-am găsit.
Când trece luna să se culce,
curgând pe-al tău izvor aprins,
atunci, îţi este somnul dulce
când stelele pe rând s-au stins.
Te-aştept şi mâine să te-ntorci
să te ating cu-a mea iubire,
să îmi deschizi a tale porţi
şi să mă duci spre nemurire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu