să mă îmbăt cu-al tău sărut,
şi-apoi să-mi spui tot ce te doare
şi să mă ierţi de n-am ştiut.
Eu ştiu că sufletul îndură
mai mult decât poţi tu să duci,
el sap-adânc topind în ură
cuvintele din vorbe dulci.
Eşti ca un leac, care mă vindeci
atunci când nimeni nu mai poate,
şi cu sărutul tău mă-nneci
chiar dacă sunt ucis de moarte.
Mă tot gândesc, ce va urma...
după o zi ce ştiu că vine,
când voi privi în urma ta
cu ochi-n lacrimi, după tine.
Aş vrea, doar timpul să-l opresc
când gura mea te tot sărută
să nu-ncetez să te iubesc
când noapte curge şi e mută.
Din cornul nopţii vreau s-adun
un vals de stele împletite,
cu tine-n el să mă cunun
răpus de gânduri şi ispite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu